In conceptia mea, cu cunostintele si intelepciunea varstei tind sa cred ca exista viata dincolo de moarte dar acum vreau sa consemnez incheierea unui capitol, cam scurt, ce-i drept, din viata mea.
Murim zilnic, mai mult sau mai putin, murim in fiecare secunda, sau cel putin asa simt eu. Omul are un spirit nemuritor care poate muta muntii din loc daca este constient de potentialul sau. Acum vreau sa consemnez moartea metaforica a domnitei M, mi-a facut placere sa o cunosc, mi-a facut placere sa iesim dar ceva s-a intamplat si nu pot sa inteleg ce anume si este prea dureros sa mai incerc, ma simt ca si cum mor iar si iar si iar.
Adio, M. Sper ca esti fericita ^^.
Orice eveniment trist ne marcheaza si se poate spune ca Raiul si Iadul sunt aici pe pamant. Fiecare isi traieste viata asa cum vrea.
Astazi am realizat un lucru important, adevarul este acele pe care il crezi tu daca il treci printr-un filtru al judecatii, nu ceea ce zic mai multe persoane, masa nu dicteaza adevarul. Aceasta revelatie m-a facut sa renasc si mi-am dat seama ca am alaturi de mine un prieten bun, pe care atunci cand il vad simt ca ma uit intr-o oglinda imperfecta, o oglinda care remodeleaza realitatea si adauga calitati si defecte dupa bunul plac, este vorba de un tip, D.
Chiar daca dupa moartea noastra nu exista nimic, sunt de parere ca un om a inviat daca in urma sa a lasat ceva, fie ca ajuti un sarac cu o paine sau ajuti o generatie sau mai multe sa evolueze ( Sincere condoleante profesorului meu de electronica, Florin Cociasu care a decedat de curand. Dumnezeu sa-l odihneasca. ) Domnul profesor va trai vesnic prin mostenirea pe care a lasat-o in mintile si inimile noastre, de altfel, acesta e scopul meu in viata, sa ajut oamenii buni care merita si au nevoie de ajutor ca ei la randul lor sa faca la fel.
Desi imi pare rau pentru pierderile suferite, ma bucur si privesc cu optimism la viitor pentru ca stiu ca am alaturi persoane minunate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu